Skip navigation

Image

M-am nascut intr-o dimineata. Intr-o camera in care se presupunea ca e soare, asa cum se presupune ca este in luna lui Iulie. Acum sunt intr-o noua era. Acum sunt intr-o noua camera, doar ca nu mai vad luminozitatea, adica ea este, insa se strafulgera intrepatrunzandu-ma in toate colturile din corp.

Imi ridica foarte incet si parul si firele rebele de pe spate si mai nou imi cauta in interiorul picioarelor dupa atingeri demult simtite si inchistate. Nu imi da pace si imi imi dau nici eu.

Imi simt in tot parul niste mici chisturi are nu se dizolva si care se incapataneaza sa se inflitreze si mai mult in pielea-mi incarcata deja. Nu mi-e teama si nu mi-e sete. Insa mi-e o foame ca acele chisturi sa imi intre intre membre si sa imi lumineze in cale toate mintea.

Da, probabil ca in ceata ar fi o sintagma care ar descrie bine starea. Ma minunez si imi iau din mine mereu catre a scapa de ganduri. Sigur, cognitivismul imi sopteste cuvinte rationale la fie care intoarcere de colt, insa eu stiu mai multe si stiu ca ceata mi-e atat de draga pe cat imi sunt palpairile luminoase dintre mine.

Si mai stiu ca daca ma las, ma dus spre un om si un loc cu picturi mult mai frumoase si mai jucause. Sau poate doar mai sus, mai arogante si mai stapane pe el si pe mine.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: