Skip navigation

Monthly Archives: November 2008

Dupa unii imi pierd capul iremediabil.

c48f98eecac3

Unii ma plictisesc de moarte. Uneori chiar aceeasi. Nu-mi explic atractia pentru ambii… Pentru acelasi de multe ori.

Photo de pe http://community.livejournal.com/foto_decadent .

I.

Pot fi ce iti doresti. Pot fi ceea ce visezi. Pot sa imi contorsionez gandurile si imaginatia asa cum simt ca ma vrei tu. E o aptitudine insusita si nativa. E o aptitudine care imi permite sa imi satisfac orgoliul. Care imi permite sa incerc noi modalitati, noi oameni si sa imi formez imaginea pe care mi-o doresc. Sau nu. E calitatea care imi da puterea pe care mi-o doresc asupra celorlalati.  E puterea intelectuala, cea din care izvoraste puterea fizica si senzuala pe care ceilalti mi-o atribuie.

Intre ceea ce stiu eu despre mine, ce cred si ce cred altii – e o distanta mare. Fizic si intelectual.

106ltvd

Ma impart, da. Ma impart atat de mult incat nu mai stiu unde incep, unde se termina, unde ar trebui sa fie ceilalti. Ceea ce stiu, insa, este unde ma situez eu. Nu imi dau seama de margini pentru ca sunt blurate, nu imi dau seama de stari pentru ca le schimb des, nu imi dau seama de nevoi pentru ca am mereu altele noi, iau in seama prea intens si ma plictisesc mult prea dureros iubitii pentru ca am marginile asa blurate.

Dar stiu unde sunt eu. Stiu in raport cu cine si ce ma raportez. Stiu in raport cu cine imi fomez legaturile de putere. Pe cine vreau sa domin. De cine vreau sa fiu dominata.

Iar in conditiile actuale de “ceata” ma voi lasa dominata, insa dominarea mea peste tine va deveni imperios necesara. Pentru mine. Pentru tine?

Photo by Frederic Auerbach. Model: Maria Carla Boscone

I.

We were both a couple of dreamers. Acum ma straduiesc sa pastrez aceleasi experiente dintre noi numai pentru noi. Sa nu le repet cu altcineva. Sa fim doar noi doi in povestea aceea. Chiar daca incep alta, a noastra sa ramana intre coperti cartonate si lucioase si frumos colorate.

fashion_tale_2_05

We were a couple of dreamers. So, how come you don’t hate me?

Photo by C. Bengtsson.

I.

Imi permit sa ma joc cu gandurile mele. Imi permit sa ma intorc cu susul in jos in cautare de ceva, ceva ce n-as putea sa desenez sau definesc nici macar in termeni de cognitii. Imi permit sa-mi imaginez cum ar fi sa am alte ganduri, cu alti oameni, cum ar fi sa ma imaginez o alta. Daca se intoarce insa roata, daca gandurile mele incep sa-mi joace feste, parca in rolul de vanat nu ma simt atat de bine.
Ma intorc si ma adresez si ma lupt cu ele sa le tin spre pastrarea mea si a catorva privilegiati.

plaza_dreams_apr_08_3

Am observat cum mintea mea se joaca cu gandurile mele saptamana asta. Vad lucruri care nu sunt acolo de cele mai multe ori. Traiesc proiectii si magnetisme si apoi nu mai stiu daca am proiectat sau au fost acolo. (Intr-unul dintre cazuri, specific, nu am cum sa stiu daca a fost au ba, pentru ca nu am avut atingerea care sa-mi confirme si nici mirosul atasat. Il tin pentru mine si astept sa mi se confirme sau infirme poeziile.)

Iar cand tu vii si vrei sa ma desfaci, ma voi lasa manuita. But!! Players only love you while they’re playing. Mai exact, nu conteaza cat de mult se simte atunci, cata forta, cata putere desfacem impreuna, cata aroganta sau infatuare aduc cu mine si arunc cu ea spre tine, nu conteaza cat de departe te duci ca sa imi mentii aranjarea din pagina mea, cand s-a strigat stop joc, m-am adunat si am plecat si astept cuminte urmatoarea tura.
Oricum, scenariile din capul meu nu prea ajung sa ramana acolo, cel putin nu in ultimul timp.
Still not in my bed, still in my head.

Momentan, I’ll just keep my visions for myself.

Photo by Carl Bengtsson. (Da, imi place fotografia de moda)

I.