Skip navigation

Monthly Archives: September 2008

Beyond Mars, viata mea se aseaza intr-un mic glob de stele pe care il idolatrizez in fiecare zi. Impartita atat de mult intre proiectii si dorinte, incat nu mai stiu unde ma termin si unde incepe adevaratul meu corp, adevarata mea viata, adevaratii mei iubiti, adevaratul meu aer primitor, ma las purtata spre o lume in care sa nu trebuiasca sa vorbesc pentru ca cineva imi spune povesti miraculoase.

Lumea asta este adevarata in creierul si in corpul meu, insa nu inseamna nimic pentru ceilalti. Pentru o persoana numai. O persoana care nu o intelege, dar care crede ca ea exista, nu o vrea, insa isi da seama ca ma influenteaza pe mine si si pe el. Acest om este primul meu magnetism, prima proiectie care s-a dovedit mai adevarata decat am visat vreodata.

Egoismul profund ma caracterizeaza, asa cum v-am mai povestit, iar in lumea mea impartita acest lucru nu ma ajuta decat la tinerea corpului cat mai compact, cat mai nedivizat. Ticalosenia ma ajuta sa-mi implinesc proiectiile, sa imi satisfac natura umana dornica de senzatii tari, setea creierului si corpului pentru cat mai multe stari si cat mai multe ganduri. Din asta e compusa lumea in care ma invart si asta e responsabila pentru persoana care sunt.

Photo by C. Bengtsson.

I

Advertisements

The Hanged Man card suggests that my alter ego today is the People Pleaser, whose superpower is the ‘bubble of denial.’ I need to exercise my prerogative, to humor the ridiculous, go out on a limb or remain the pious hold out and risk persecution. So be it. I can’t validate the guilty pleasure, hang-up or self-indulgence, but I can rationalize being a willing slave to its pressure or condescend to acquiesce to avoid real suffering, even garner sympathy for my righteous sacrifice or implied martyrdom. Thus I can step it up or hang out, submit to the charade, or sacrifice to what end? But it’s the inevitably lame justification that prompts posturing, or playing victim, dumb or innocent. Today I can take it, fake it, quit kidding myself, or put an end to tempting resistance and just grin and bear it. Or, call the bluff — give them a rope and they’ll hang themselves soon enough.
By Daily Tarot

Omul si-a intins sevaletele, si-a desfasurat plansele, panzele de pictura nu mai sunt albe, ci sunt intinse in camera luminata de-a lungul peretilor, colorate cu momentele pe care si le-a dorit. Daca ar fi fost mai putin aerisita, probabil ca nu as fi stat pe langa el sa il urmaresc cum isi desfasoara fortele si personalitatea pe toate acele panze, sevalete si planse.
Nu m-a bagat in seama, iar culorile de pe el mi-au atins si mie exteriorul ca niste tatuaje superbe. Sau poate tocmai pentru ca a bagat de seama. Intre timp, in tot acest timp, am facut eforturi sa raman in picioare sau cel putin dreapta in fata manifestarii sale, tinand in minte faptul ca in orice moment se poate intoarce spre alte camere luminate cu si mai multe sevalete si planse si panze, cu si mai multe culori si cu tatuaje mai impresionante.

Ei bine, ochii ca niste nasturi nu se mai uita spre sevaletele folosite, am fost constienta de asta de la inceput si de la inceput eu am initiat asta, tinand cont de faptul ca este foarte posibil sa nu inchei tot eu. Nu m-am abtinut asa cum am dorit, am continuat desfasurarea neclara pentru ca intr-un final sa se afle deznodamantul intr-un avant confuz.
Insa, istoria este in acest moment in valul magic pe care mi l-a inoculat. In picioare si dreapta, picioarele mi-au ramas lipite de podeaua acelei camere. Si pana nu descifrez toate acele picturi si semnificatia lor, nu pot pleca spre camere mai luminate cu sevalete colorate mai viu.

Photo by C. Bengtsson.

I

Stiu ca ma asteapta un drum, o calatorie, insa nu stiu cand va incepe, daca a inceput (Desi eu cred ca a inceput de vreo luna cel putin) si unde ma va duce in continuare.
In schimb sunt tare curioasa pe cine voi cunoaste, cum voi o voi trai, in cat timp se va termina si in ce ma voi schimba dupa ea.

Totusi, daca acum vreo saptamana eram in “repetitii”, acum chiar simt ca apatia vine peste mine. Primul semn: somnul. Cand sunt suparata dorm, cand simt ca “piaza rea” vine peste mine ma culc. Este un mecanism destul de simplu de fapt, somatic si Gata! S-a rezolvat. Irina e salvata!! Trebuie doar s-o adorm si de restul se ocupa timpul. Trece si nu mai simte, se duce se evapora si apoi este ca noua spre a fi data la impachetat si admirat! De obicei apatia e urmata de exuberanta asa ca I can’t wait.

Da, deci eram la drum. Admirati-l in poza. Pare luminat, nu?! Well, Long way to the grapes! Hope they’re not choky! 🙂

Photo by Andra.

I

Acuma spune-mi tu mie, cum as putea sa gestionez afacerea asta? Cum as putea sa ma gandesc ca intr-un alt sistem, comportamentul meu va fi la fel? Da, I’m bold, I’m active, insa noutatea ma sperie mereu. Ma sperie, imi da cam mult de gandit, imi da linii noi de comportament, care comportament ma gandesc ca poate ar fi bine sa fie acelasi, sa fie altul.

Si mai sunt intr-un fel. Sunt infatuata peste poate. Asta inseamna ca nu imi voi lasa armele jos in niciun moment al zilei, ba mai mult le voi folosi pentru intimidare in cel mai manipulativ mod cu putinta. Desigur, pentru antrenarea si alimentarea egoismului si a naturii mele umane.

Insa toata povestea asta ma preocupa din ce in ce mai mult alegerile pe care le fac, nu pot sa nu analizez cat de inspirate sau de stupide, egoiste sau pentru sufletul meu viitor sunt. Cat de moment sau de perspectiva sunt, cat de durabile sau de in vant.
Un lucru este cert. Se vede pe fata mea. Tot. La ce ma gandesc, cum ma gandesc, cand ma gandesc. Si acum iau cate putin din ce am nevoie acum. Si asta cred ca ma face sa fiu linistita. Deocamdata.

I

M-a intrebat cineva acum vreo doua saptamani ce inseamna sa fii apatic. Nu mai stiu ce i-am raspuns, insa intre timp am reconsiderat problema.
Ma gandesc ca apatia se manifesta altfel in functie de proiectiile, gandurile, ambitiile, lumea pe care o ai. Ma gandesc de asemenea ca o aplatizare emotionala de tipul noutatii, intamplarii, comuniunii si incantarii sublime poate fi considerata apatie. Poate fi considerata apatie starea de neliniste care te face sa alergi, in care nu vrei sa ai de-a face cu nimeni, starea in care ambitia este mai mare decat gandurile care ii fac drum.

Apatie este si starea in care nu stii exact daca iti e bine in picioare sau stand jos, daca iti doresti ca vara sa nu se termine pentru ca atunci iti fura proiectiile, cand nu doresti ca cel de langa tine sa se miste nici macar un milimetru ca sa nu-ti deranjeze aranjarea in pagina corpului tau. Sunt apatica cand ma las aplatizata si nu vreau ca el sa plece fizic de langa mine pentru ca atunci ziua s-ar transforma.

Sunt apatica pentru ca oscilez in mine intre exaltare in iubire si ura profunda.

Hope I got the question right.

I

You Belong in London
A little old fashioned, and a little modern.
A little traditional, and a little bit punk rock.
A unique soul like you needs a city that offers everything.
No wonder you and London will get along so well.

Pentru interesati: http://www.blogthings.com/whatcitydoyoubelonginquiz/

E bine ca acum stiu unde mi-e locul (inside joke 🙂 )

I

Imi dau seama ca imi plac inceputurile. Diminetile nu m-au daramat aproape niciodata, mai ales cu un miros nou pe mine din seara precedenta. Mai mult decat atat, cu cat mirosul era mai patrunzator cu atat dimineata era mai dulce, mai alerta, cu o probabilitate mai mare sa ma faca sa alerg, animata fiind de bataia prea puternica a organului cardiac.
Imi dau seama ca imi plac drumurile. Imi place sa merg, oriunde, cu muzica la maxim in urechi si cu un miros nou in gand.

In orice caz imi dau seama ca imi e si frica de ce se va intampla daca incep cu ceva nou. Daca ma desprind si ma abandonez mirosurilor noi. Mi-e frica inainte. Nu imi mai e frica in timpul. In timpul pot face orice, gandurile mele sunt numai ale mele, numai eu pot sa lucrez pe ele. Chiar daca probabil nu ma voi catara niciodata pe o stanca, imi voi putea imagina si voi putea proiecta orice mereu. In oricine si cu oricine vreau eu.

Tin neaparat sa mentionez ca asta e cel mai periculos. Daca dupa o cazatura iti revii intr-un timp determinat, eu cred ca dupa un gand pus aiurea sau gresit perioada de vindecare depinde de celelate ganduri si proiectii, si de aici lantul continua.

Painting “Red Sea” by Ruben Voican.

I

The Two of Swords card suggests that my power today lies in opinion or blind instinct. ‘I just know it.’ My perceptions are sharp, balanced and reasonable and guide my decision or support a position free from momentary distraction or impulse. I honor my authentic self when I choose to protect emotional vulnerabilities without compromising virtue, reputation, or principles. I practice self control but I know that denial can’t hide truth forever. ‘Once bitten, twice shy.’ I am empowered by the status quo and my virtue is justification.

By Daily Tarot

I

Intr-un grup mare de oameni ma gandesc ca as fi ca si cum un Ego nu ar fi de ajuns. Paranoia vine peste mine in acele momente. Si ma gandesc ca trebuie sa ajung la Om. Ca trebuie cu necesitate sa-l iau de pe mine, sa mi se duca dracului cu toata a lui, sa ma lase sa ma intorc la cel pe care ar trebui sa-l idealizez.

Insa probabil ca in afara paranoiei nu cred asta. In afara ei ma las, ca de cateva saptamani, in vrajile pe care mi le indica. Si imi place atat de mult, incat imi dau seama cat de mult proiectez si idealizez, cat de mult pun in om cand nu este cazul.
Explicatia cea mai plauzibila este ca exact de asta am eu nevoie acum. De vraji, de magnetism, de o proiectie si de o idealizare si de om care sa ma invadeze cat de des vrea. Si o va face exact atat cat vrea, pentru ca eu nu am sa plec, iar cand s-o satura ma indoiesc ca se va uita in urma. Sau poate?!

So, Omule, Leave you jacket on the floor, ’cause I’m coming around for more/ And if you you want some more, you just gotta say the word!

Painting Ego by Ruben Voican
I