Demult, in crestatura dintre blocul meu si blocul de langa, mii de copii mici luau nastere infingandu-si manutele spre iesirile pline de raze. In acest timp le cresteau gheare din ce in ce mai amenintatoare cu care bietii de ei nu stiau ce sa faca, iar parul rar, proaspat si fin de nou-nascut se aduna in smocuri pe la indoiturile corpului.
Mai tarziu s-au facut mari. Au populat blocurile, intrarile si au luat sub stapanire corpurile a sute de alti oameni, sute de alti copii care au iesit stapaniti de gheare, par vascos. Si-au implinit ochii si mainile impreuna, cu nasul si genunchii spre confundare eterna iar parul si degetele de la picioare sunt unele cu urechile mici si roz. Isi fac intrarea in lume prin mii de sunete ascutite si miscari de mutare spre tarmuri mai calde, si mai calde si mai calde.
Apoi isi iau in primire creierul cu nervuri si miscari spasmodice in momente de extaz. Creierul pe care se contureaza in fiecare zi o noua crapatura, cu noi raze din care isi misca ghearele si parul devenit vascos alti multi si mici copii.
S-au implinit si si-au inlantuit sufletele si corpurile astfel incat in marea vraja pe care au produs-o, eu am fost intaia al doilea tu, iar al treilea un alt tu.
Nu-i de mirare ca periodic mi se face frica si nu vreau sa plecati.
Photo de pe Foto Decadent.
