… and goodness of stupidity. (J. Updike)

Anxiety’s through the roof!

Vise in care imi omor iubitii n-am mai avut pana acum, insa nici relatii interumane ca acestea n-am mai trait de ceva timp. Merele si bananele au ajuns prietenii mei buni in aceste vremuri de toamna primavara extrem de placuta. Daca s-ar mentine pana in martie ar fi perfect.

Visez razboaie si stele care de fapt sunt avioane. Si visez explozii cu muulte incarcatura in peisaje urbane.
Probabil rejectez tot ce mi se intampla. Si asta e manifestarea.
Ma indrept cu siguranta spre ceva ce n-am mai vazut/trait. Spre schimbarile pe care le inlesnesc. Iar asta cred ca fi inapoi.
Photo by Foto Decadent.

This is the year of solitute indeed.

Vreau si nu vreau sa fie asa. Nu vreau, pentru ca imi doresc sa se intample doar ce vreau eu. Nu imi doresc atunci cand nu pot avea ce vreau eu.

Asa ca mai bine nu-mi mai bat capul.

Ma conving ca maine va fi la fel ca azi, numai cu alt aer. Ca maine va fi ca azi, numai ca voi fi noua.

Imi voi lepada pielea si parul, imi vor cadea unghiile si genele, ma voi dezbara de atitudini si de ganduri si voi pasi in aerul de maine ca un nou nascut cu piele diafana, cu parul nou in vant si cu motivatiile si gandurile peste mari si tari.

Ma voi trezi maine si o voi lua pe strazi o alta femeie, cu un alt nume si cu o alta culoare. Voi da gandurile mele pe unele mai inflorite, voi da cognitiile pe unele mai necarpite, voi da imaginatia pe o coloratura pura.

Photo by Liz Ham, Alicia Bock, Michelle Holden,  Anna Williams, Blasius Erlinger, Corrie Bond (stylediary)

M-a facut fericita aseara!

Photo de pe Foto Decadent

In capul si in corpul meu miscarea se face intotdeauna spre unul sau altul. Spre o protectie, spre o proiectie, spre securitate, spre temeri, spre frici sau dimpotriva spre actiuni indraznete. Emotional desigur. Chiar sunt din punctul asta de vedere cascadoarea eminamente emotionala si mentala.

Nu ma pot gandi la nimic altceva. Nu imi pot spune din nou cuvinte frumoase ca sa tin totul sub control cand stiu ca trebuie s-o tin si pe a lui sub control. Si totusi pare mult mai usor acum ca nu mai e langa mine si nu ma mai simt direct responsabila.
Nu imi ajunge. Cand vreau sa ies din treaba asta cu ochii inchisi, facandu-ma ca nu vad ca ma indrept spre iesire, se intampla lucruri, se isca furtuni, se misca particule si se respira nedescifrabil.

De fapt nu, poate nu se intampla nimic pentru ca nu are ce sa se intample.

Dulce dulce inconstienta fara margini, ia-ma spre bratele tale si du-ma si lasa-ma departe, pentru ca aici vad ca nu ma descurc.

Photo by Glen Luchford.

Here it goes again. Atunci cand nu mai vreau sa vad pe nimeni. Atunci cand mi se face sila de toti si vreau acasa. Atunci cand ma simt atat de urata si de stearsa incat nu inteleg de ce nu se calca pe mine in strada.

Da, asa cum numai eu si el stim, as vrea sa ma ascund intr-o gaura si sa raman acolo pana cand trece. Sau sa plecam impreuna. Sau sa ma lase toata lumea in pace.

Cu capul meu gol de orice idee, vointa, ma uimesc prin non-sensibilitate si non- reactie sau reactie violenta si exagerata.

Photo by Foto Decadent.

Am incercat sa imi fac destainuirea aici, am scris si am sters tot.

Nu imi pot imagina cum ar fi gandirea mea fara el in ea. Asa ca prefer sa fiu duplicitara si sa ma consolez in el, in acelasi timp fiind sigura ca ma paste o mare deziluzie, insa numai asa pot fi linistita si increzatoare in actiunile pe care le intreprind. Numai daca ma gandesc ca el e acolo si ca ma pot intoarce oricand stiu ca lucrurile sunt ok si eu pot face orice.
Oricat de egoist si de individualist ar suna asta, si oricat de nedrept, deocamdata nu vad gandind altfel.

Imi ocup timpul cu un alt magnetism care deja a devenit mult mai mult decat atat. Insa ma abtin cum nu m-am abtinut in viata mea, desi are toate premisele sa ma indragostesc de el. Poate chiar am facut-o, cine stie.

Si asta va fi probabil ceea ce va opri magnetismul. De parca astept din moment in moment sa se simta lezat in aroganta si orgoliul sau si sa termine. Ceea ce mi se pare perfect fezabil.

Photo by Henry Clarke.

Nu mi-am lasat frica nicaieri ci m-am reintors cu ea. Mi-am regasit camera asa cum o lasasem doar cu florile uscate.
Da nu-i bai, mi-am luat altele.

Am descoperit in schimb o noua fata a unui prieten care proiecteaza in mine vise frumoase si iubiri twisted si superbe. Vrea sa ma ia cu el mereu si mereu ma simt tentata sa plec.

Am descoperit ca mi-e dor the omul care acum un an imi dadea un soi de fluturi si tremuraturi, si de care am ramas intr-un fel foarte ciudat legata fara sa fiu vreun pic.

Am gasit putere sa ma duc in locuri in care ma gandesc ca o sa fiu altcumva si altcineva. Si  daca nu ma duc am sa regret.

Si mai sunt de aflat. Numa ca plec iar.

Photo de pe Foto Decadent.

In vazul tuturor , ma inclin si plec.

Ma duc sa-mi petrec fricile prin alte orase. Poate chiar de tot.

Photo by Garance Dore.

Cu spatele lipit de perete, un singur loc poate sa aduca placerea acolo unde trebuie.

Exista un singur loc in care cazi. Si acela nu e niciodata in afara ta.

Iar am chef sa ma indragostesc. Probabil de asta vreau asa de mult sa plec. Si probabil de asta sunt moale, fara chef si mi-as alege ca super putere abilitatea de a omori oameni cu gandul.
Si vreau sa ma indragostesc de un blond. Inalt.

Photo by Garance Dore.