New Year Rezolution

Anul asta vreau sa fie primul in care chiar sa ma tin de New Year Rezolutions. Astfel incat, dupa o vacanta (in cursul ei actually..) de care nu ma bucur asa cum as vrea (astept cu interes Ljubliana, de fapt) am luat decizia de a-mi face o lista amanuntita cu lucrurile pe care as vrea sa le schimb si, mai important, asupra carora sa am control la schimbare. Cu toate ce s-au intamplat in anul “aproape” trecut, anul asta simt nevoie de controlul meu asupra valului care m-a luat cu totul.
Si chiar daca zilele astea nu m-am simtit la locul meu, am incercat sa mi-l aranjez cat mai confy posibil, cat mai aproape de mine si de gandurile mele. Toate ca sa pot intra mai lin in gandurile si in proiectiile ce vor urma.

N-am sa intru in detalii, insa astept cu interes anul ce vine.

La multi ani copii!

I.

Photo by Carl Bengtsson

Celeste Aida

Misterul nu ma caracterizeaza. Desi asa dau impresia de multe ori, nu-mi plac lucrurile incerte. A… imi place sa dau suspans, sa dau impresia ca nu stiu, ca nu simt, insa asta pentru ca revelatia de pe urma sa fie cu atat mai intensa. Misterul se traduce in mine doar prin alura pe care o eman. Atat.
In rest, misterul este in fricile mele si probabil intr-o parte din proiectii pe care nu le impartasesc.

Ma gandeam acum ceva timp (cativa ani) ca daca intr-o zi m-as revela asa cum sunt eu, cu toate fricile si defectele si natura profund umana pe care o simt, m-as speria atat de tare, incat nu as mai putea trai. Preferam sa ma gandesc la mine ca la o persoana ca oricare alta. Situatie care nu-mi placea nici atunci si nici acum nu mi-ar fi pe plac.
Intre timp, m-am revelat asa cum sunt eu. Fricile mele si-au luat zborul in jurul meu, natura umana nu mai are obloanele trase, si nu ma sperii. Imi place. Nu mai sunt o persoana ca oricare alta. Ci sunt suma fricilor mele. (Si nu numai, insa numai despre ele am chef sa vorbesc acum. Ar mai fi cu siguranta gandurile mele, proiectiile, magnetismele, corpul si senzatiile corporale, asta doar asa la o privire superficiala).

Iar fricile ne individualizeaza, ne dezumanizeaza si ne umanizeaza asa cum nu cred ca ceva o mai poate face. Nu ne sunt conditionate numai de stimuli imediati, ceea ce le dau farmec si o senzualitate aparte. Pot sa ne faca corpul fragil sau de piatra, poate sa faca piciorele sa tremure, poate sa ne faca sa ne amagim, sa ne indragostim, sa vedem si sa credem lucruri care nu sunt acolo, poate sa ne dea fluturi in stomac.
Iar insotite de senzatii corporale sunt cu atat mai imperioase.

So, any fears you’d care to share with me?

Photo de pe Foto Decadent

I.

Featherly Damn Winter

E iarna, iarna asta imi da un aer aparte. Imi da o atmosfera pe care nu am avut-o in iernile care au trecut, poate si pentru ca decembrie asta a venit pe fondul unor schimbari pe care le-am asteptat, dorit si pe alocuri inlesnit.

Scriu foarte rar nu pentru ca nu as avea ce, dar pentru ca scriu mai des in alte parti si mai des decat atat in capul meu, pe corpul meu, pe dealurile pe care am mers , in Atena care m-a ascultat blanoasa si cu ochi mari pe frigul de la munte si in creierul care simt ca se goleste pe zi ce trece.

Si mi-am dat seama ca teama mea bolnava de singuratate ma duce la a face gesturi care imi dau o auto-simtire minunata, pe care uneori le regret dar pe care de cele mai multe ori de savurez la maxim. Nu fara consecinte, dar in cascada.
Mi se pare ca am iesit din prim plan, mi s-a dus din luciu. Insa, cu toate astea, imi doresc din ce in ce mai mult si mai multi, si imi doresc sa ma intampin cu si mai multa claritate.
Si mi-am dat seama ca imi plac unii oameni. Acei oameni cu o privire tintuitoare, cu o atitudine si o conduita perverse, cu mainile mici si care nu se pot concentra pe un lucru decat atunci cand nu il mai au sub mintea clara si plina de certitudini. Oamenii care se nasc iarna si pe care pot sa-i idolatrizez nesfarsit, fara acte de dependenta.

Da, chiar cu aerul tare si rece care imi da sentimente de bine, vreau sa vin vara. Mai repede. Cu Atena, cu otava, cu soarele si cu mintea mea clara aferenta.
Pana atunci nu reusesc sa ma concentrez la prea multe.

Photo de pe http://community.livejournal.com/foto_decadent

I.

Out of Place

Asa ma simt. Out of place. Nu imi gasesc locul.

Poate maine. Probabil va voi parasi din nou pentru munte. Aer, ca otava nu mai e…

Photo by C. Bengtsson.

I

Rude Head

Am dormit tare mult weekendul asta. Asa de mult incat visele mele isi iau in primire “marfa”. Vise in care constiinta si sentimentele de vinovatie mi se releva intr-o maniacalitate de nesuportat. Vise in care gandurile mele se manifesta si se contorsioneaza astfel incat sa fie pe placul unei instante superioare perverse. Inconstientul meu functioneaza.
Ma agaseaza mereu cu scene pe care nu vreau sa le accept, scene care imi ridica parul de pe ceafa numai cat sunt mentionate.Nu, nu il iubesc, intalnirile cu el imi par un preludiu. Are oarecum aceeasi fascinatie asupra mea, insa omul are doar ochii ca de nasturi, iar personalitatea lui se desfasoara in continuare.

Atat. In rest nu ma pot concentra.

Photo de pe http://community.livejournal.com/foto_decadent .

I.