Sufocanta devine pielea atunci cand inauntrul ei se petrec lucruri ciudate. Inauntrul meu se ridica o lume. E un univers cu totul nou si o galaxie cu alte planete si cu alte stele, coborate acolo din porii mei. E o lume cu copaci si cu case izvorate din buricul meu. Sunt case intoarse cu ferestre mari si arcuite cu rame de lemn inchis, in el si pentru si altii. Cu usi mari si solide, insa care au gauri de cheie prin care cunosterea este posibila printr-o singura clipire. Peretii sunt inalti, uriasii lui Gulliver ar avea in ei aliati de incredere.
Copaci cu susul in jos. Copaci maniacali cu deschidere spre lume, dar in acelasi timp cu aplecare spre o introversiune deschisa spre lumea din afara porilor.
Sufocant devine capul atunci cand in el se dau petreceri si se fac adevarate orgii. Atunci cand urechile nu mai prididesc in a infiripa si in a iti urzeli si intrigi, in a afla ce mai face, ce mai are de facut, cat mai ramne, cand te suna si cat de mult iti sare el. In acelasi timp el cere ca tu sa retii tot ceea ce s-a spus, cuvant cu cuvant, sa sorbi si sa te imbeti cu amintirea vorbelor lui din ce in ce mai mult.
I