… and goodness of stupidity. (J. Updike)
Anxiety’s through the roof!
Vise in care imi omor iubitii n-am mai avut pana acum, insa nici relatii interumane ca acestea n-am mai trait de ceva timp. Merele si bananele au ajuns prietenii mei buni in aceste vremuri de toamna primavara extrem de placuta. Daca s-ar mentine pana in martie ar fi perfect.

Visez razboaie si stele care de fapt sunt avioane. Si visez explozii cu muulte incarcatura in peisaje urbane.
Probabil rejectez tot ce mi se intampla. Si asta e manifestarea.
Ma indrept cu siguranta spre ceva ce n-am mai vazut/trait. Spre schimbarile pe care le inlesnesc. Iar asta cred ca fi inapoi.
Photo by Foto Decadent.




Here it goes again. Atunci cand nu mai vreau sa vad pe nimeni. Atunci cand mi se face sila de toti si vreau acasa. Atunci cand ma simt atat de urata si de stearsa incat nu inteleg de ce nu se calca pe mine in strada.



