Bows and fights over sex

Istoria se repeta once again. Ba nu, nu se repeta pentru ca de data asta,  m-am straduit sa fiu verticala si sa nu ma indoi pentru nimic in lume.
De fapt, nu rezist prea mult la atitudinea acceptanta neconditionata si la implicarea corporala pe care mi-o ofera. Si atunci m-am straduit sa ma orientez spre plecaciunea pe care el si-a asumat-o de ceva timp. Am facut eforturi. Nu ma puteam concentra. Nu imi puteam spune altceva, insa “ceva”-ul se oprea in gat.

El si-a asumat-o cu noblete emotionala, asa cum si-a asumat si faptul ca mie pana nu-mi trece verticalitatea nu o sa imi pot asuma asta. Problema e ca mie nu-mi trece, insa am facut plecaciunea ca sa-mi eliberez schemele cognitive si sa le pregatesc pentru asimilarea unora noi.
Se pare ca am primit ce asteptam/meritam. Este un oponent mai redutabil decat ma asteptam.

Iar miscarea urmatoare va fi sa preia puterea. O astept.

Photo by Foto Decadent.

Mrs. Dalloway’s flowers

Am o imaginatie bogata si am avut-o dintotdeauna.
Trairea intr-o lume paralela care e altfel, e cum mi-o fabulez eu si in care oamenii sunt aceiasi, insa parca cu alt miros, mi-a placut dintotdeauna. Mi-a facut bine dintotdeauna. M-a scos din stari fara iesire mai bine decat multe pastile si terapie.

Probabil din multitudinea de fantezii si fabulatii care mi-au cotropit prieteneste si curativ creierul si functiile psihice superioare oi fi nimerit cateva. De aici si intuitia atribuita pe care o recunosc de multe ori si care ridica intrebarea coincidentei atat de des incat se confirma.

Imi doresc atat de mult fabulatia, o traiesc atat de tare incat mi se intampla sa nu imi mai dau seama ce a fost in capul meu si ce s-a relevat de fapt. Nici nu-mi doresc sa stiu diferenta de multe ori. Probabil ca am o experienta a memoriei mai bogata de altii de varsta mea si asta numai cu ajutorul acestor amintiri false.
Lucru care, adaptativ sau nu, imi da superioritate. Am impresia ca am trait mai mult. Am impresia ca nu mai am voie sa-mi asum tatonari si copilarii, si ca de aici incolo e downwards.

Photo by Greg Williams.

Bubbles and silver rings

My hand was asked in  marriage and it is considering the silver and emerald ring. A blue card, a green card, a pink card, a ….. whatever!

Mariajul din interes poate fi chiar bun, luand in considerare backgroundul meu. Probabil ne vom indragosti (or are you already?!), vom avea un apartament minunat in Londra, si o viata superba.

In mod real, probabil am sa iau inelul si raman aici sa ma bucur de el.

Numai ca nu am inca siguranta de sine necesara pentru a pleca si a lasa totul in urma.
Si cum ramane proiectiile mele? Unde se duc ele? Ce se va intampla cu ei? Oricat de mult mi-as dori sa cred ca they will crawl up and die of grief, I bet they won’t.

Bloody survivors!!

 

Photo by Greg Williams

Cruelty is the characteristic of intelligence..

… and goodness of stupidity. (J. Updike)

Anxiety’s through the roof!

Vise in care imi omor iubitii n-am mai avut pana acum, insa nici relatii interumane ca acestea n-am mai trait de ceva timp. Merele si bananele au ajuns prietenii mei buni in aceste vremuri de toamna primavara extrem de placuta. Daca s-ar mentine pana in martie ar fi perfect.

Visez razboaie si stele care de fapt sunt avioane. Si visez explozii cu muulte incarcatura in peisaje urbane.
Probabil rejectez tot ce mi se intampla. Si asta e manifestarea.
Ma indrept cu siguranta spre ceva ce n-am mai vazut/trait. Spre schimbarile pe care le inlesnesc. Iar asta cred ca fi inapoi.
Photo by Foto Decadent.

Pam Pam!!

This is the year of solitute indeed.

Vreau si nu vreau sa fie asa. Nu vreau, pentru ca imi doresc sa se intample doar ce vreau eu. Nu imi doresc atunci cand nu pot avea ce vreau eu.

Asa ca mai bine nu-mi mai bat capul.

 

 

 

 

 

 

 

 

Maine la fel ca azi

Ma conving ca maine va fi la fel ca azi, numai cu alt aer. Ca maine va fi ca azi, numai ca voi fi noua.

Imi voi lepada pielea si parul, imi vor cadea unghiile si genele, ma voi dezbara de atitudini si de ganduri si voi pasi in aerul de maine ca un nou nascut cu piele diafana, cu parul nou in vant si cu motivatiile si gandurile peste mari si tari.

Ma voi trezi maine si o voi lua pe strazi o alta femeie, cu un alt nume si cu o alta culoare. Voi da gandurile mele pe unele mai inflorite, voi da cognitiile pe unele mai necarpite, voi da imaginatia pe o coloratura pura.

Photo by Liz Ham, Alicia Bock, Michelle Holden,  Anna Williams, Blasius Erlinger, Corrie Bond (stylediary)

Infinite stupid love stories!!

M-a facut fericita aseara!

Photo de pe Foto Decadent

I’m in lov”e”(ing memory)

In capul si in corpul meu miscarea se face intotdeauna spre unul sau altul. Spre o protectie, spre o proiectie, spre securitate, spre temeri, spre frici sau dimpotriva spre actiuni indraznete. Emotional desigur. Chiar sunt din punctul asta de vedere cascadoarea eminamente emotionala si mentala.

Nu ma pot gandi la nimic altceva. Nu imi pot spune din nou cuvinte frumoase ca sa tin totul sub control cand stiu ca trebuie s-o tin si pe a lui sub control. Si totusi pare mult mai usor acum ca nu mai e langa mine si nu ma mai simt direct responsabila.
Nu imi ajunge. Cand vreau sa ies din treaba asta cu ochii inchisi, facandu-ma ca nu vad ca ma indrept spre iesire, se intampla lucruri, se isca furtuni, se misca particule si se respira nedescifrabil.

De fapt nu, poate nu se intampla nimic pentru ca nu are ce sa se intample.

Dulce dulce inconstienta fara margini, ia-ma spre bratele tale si du-ma si lasa-ma departe, pentru ca aici vad ca nu ma descurc.

Photo by Glen Luchford.

Hate wearing Dots

Here it goes again. Atunci cand nu mai vreau sa vad pe nimeni. Atunci cand mi se face sila de toti si vreau acasa. Atunci cand ma simt atat de urata si de stearsa incat nu inteleg de ce nu se calca pe mine in strada.

Da, asa cum numai eu si el stim, as vrea sa ma ascund intr-o gaura si sa raman acolo pana cand trece. Sau sa plecam impreuna. Sau sa ma lase toata lumea in pace.

Cu capul meu gol de orice idee, vointa, ma uimesc prin non-sensibilitate si non- reactie sau reactie violenta si exagerata.

Photo by Foto Decadent.

My Heroes

Am incercat sa imi fac destainuirea aici, am scris si am sters tot.

Nu imi pot imagina cum ar fi gandirea mea fara el in ea. Asa ca prefer sa fiu duplicitara si sa ma consolez in el, in acelasi timp fiind sigura ca ma paste o mare deziluzie, insa numai asa pot fi linistita si increzatoare in actiunile pe care le intreprind. Numai daca ma gandesc ca el e acolo si ca ma pot intoarce oricand stiu ca lucrurile sunt ok si eu pot face orice.
Oricat de egoist si de individualist ar suna asta, si oricat de nedrept, deocamdata nu vad gandind altfel.

Imi ocup timpul cu un alt magnetism care deja a devenit mult mai mult decat atat. Insa ma abtin cum nu m-am abtinut in viata mea, desi are toate premisele sa ma indragostesc de el. Poate chiar am facut-o, cine stie.

Si asta va fi probabil ceea ce va opri magnetismul. De parca astept din moment in moment sa se simta lezat in aroganta si orgoliul sau si sa termine. Ceea ce mi se pare perfect fezabil.

Photo by Henry Clarke.